A teaching revolution [Romanian]

Original at: http://www.writing.upenn.edu/~afilreis/inquirer-mag-piece-0801.html

O revoluţie pedagogică

Filreis explotează Internetul pentru a elibera timpul pentru discuţii în clasă.

Fotografii de Michael Bryant

 

Penn's Al Filreis foloseste Internetul ca tablă de clasă.

de James O'NEILL
08 august 2001

Apăsați pe imaginea de mai sus pentru a primi versiunea PDF a acestui articol.

Dacă ați fost înscris vreodată la un curs tipic a unui colegiu tipic la semestru trecut, este posibil că va-ți  pregătit pentru fiecare lecție.

Așa, Dvs. vă așezați în bancă, scoateți pixul, deschideți notebook-ul şi stați în spate aşteptînd.

Aşteptați, pasiv, cînd se va începe lecția.

Dacă ați fost înscris  la curs de limba Engleză 88, un curs-sondaj de poezie modernă de la Universitatea din Pennsylvania, pregătire pentru lecție ar fi ultimul lucru pe care ve-ți face.

În primul rând, vă ajunge un computer. Economia de timp. În bibliotecă. În camera Dvs.. Poate că, la ora 2 dimineata – oricînd creerul Dvs. studențesc este gata pentru învățămînt şi inspirat.

Pyteți să vă logați la site-ul cursului, intrați pe www.english.upenn.edu/~afilreis/88v/

Aici puteți primi informaţii cu privire la lecție viitoare. Cînd vă pregătiți de sesiunea  pentru rolul lui William Carlos Williams, dintr-o piesă poetică modernă, aveți posibilitatea, prin intermediul site-ului Web a efectua următoarele:

Urmări un clip video cu comentariile lui Williams despre poemul său "Acesta este doar de spus" ("This Is Just to Say.").

Citi răspunsul lui Flossie Williams referitor la poemul soţului ei.

A vedea o fotografie din 1936 cum Williams se trândăvește într-un scaun.

Citi poema lui Williams "Roză îmbătrînită".

A rîde de un desen animat lui Saul Steinberg, luat de la The New Yorker, o roză suprasolicitată ca o metaforă poetică pentru dragoste.

Urmări un videoclip a profesorului de engleză din Pennsilvania Alan Filreis - care învaţă Engleza 88 - oferind un mini-curs cu privire la arta poetului Gertrude Stein.

 În acest timp, o să apară o înţelegere fermă despre distincție de trăsături care există între poeţi moderniști şi în special la Williams.

Dar,totuna nu sunteți gata încă pentru lecții.

AMai departe, trimiteți e-mail, uitundu-vă prin mesajele trimise de către unii dintre 30 colegii Dvs. de Engleză 88, printr-o listă de distribuire de e-mail, sau listă de server. Dvs. analizați reacţii tinere la poezia modernistă şi la Williams.

Puteți răspunde.

Puteți verifica mai târziu, să spunem la ora 7 dimineața zilei urmatoare ce este nou. Văzând că comentariile unui coleg de clasă au stârnit o dezbatere on-line violentă, puteți să vă scufundați cu capul în acest scandal verbal.

Numai atunci ve-ți fi gata pentru lecție. La acest timp, după pregătire, după scufundare totală în materialul cursului din acea zi, după ce va-ți schimbat cu gândurile Dvs. şi ați obţinut răspuns de la colegii, pare greu să șezi pe unul din scaune vechi aranjate pentru lecții în aşteptarea profesorului Filreis, care o să vină ca să predeie.

Aţi dori să nu fiți atît de încărcat – ei bine.

De câţiva ani acum, lumea de învăţământ superior a fost excitată de proliferarea cursurilor oferite în întregime prin Internet, și cum prezic experţii aceste schimbări a formatului electronic de învăţământ la distanţă va veni și în lumea academică.

Dar, în acelaşi timp, numai observată, revoluţia rapidă și bazată pe tehnologie, începe să se realizeze în campusurile universitare. Şi asta ar putea modifica drastic modul studenţilor de a învăţa în sălile de clasă a colegiului tradiţional.

Împrăştiate aici şi acolo în toată ţara, inovatorii linistiți ca Al Filreis exploatează puterea lui Web, listelor de serveri şi alte inovaţii bazate pe calculator, pentru a schimba stilul lor de predare şi a da studenților posibilitatea să joace un rol mai activ în educaţia proprie. Unii, cum ar fi Filreis, au interzis complet lecțiiele de clasă, eliberînd timp de clasă pentru explorare interactivă de materialele cursului.

Stimulează pe Filreis spre schimbări o motivație incredibilă a costurilor fizice şi financiare pe care şcolile şi părinţii suportă pentru a crea un contact faţă-în-faţă între profesor şi student. "Este atât de scump încât mai bine să faci unele lucruri bune în aceeași clasă", a spus Filreis. Care este rost în studenţii care stau pasiv, în timp ce un profesor predă? Asta e doar un transfer de informaţii, spune Filreis. Învăţămînt real are loc în cadrul discuţiilor pe care facultatea poate aprinde şi apoi conduce subtil în timpul orelor oferite.

Multe aspecte ale acestui stil "nou" de predare au fost folosite de ani de zile. Dar tehnologia a crescut puterea lor s-a lărgit.

Cursuri în stil de discuţii, de exemplu, au vîrsta de zeci de ani. Dar inovatorii de astăzi folosesc tehnologii pentru a da posibilitatea unei experiențe mai largi, ca un tip de învățămănt interactive, care a avut loc doar o dată în cadrul unor seminaruri mici.

Studenții care mult vorbesc sau sunt supraîncărcați  pentru nimeni nu e ceva nou. Dar liste de serveruri e-mail au permis studenților ce se sfiesc în clasă să participe la discuţiile vizitatorilor referitor la materialele cursului. "Studenţii care gîndesc adânc, dar încet în acest fel pot participa mai liber", a spus Christopher Dede, care coordonează programul Tehnologie în Educaţie, la Școala Superioară din Harvard.

Video, audio, şi alte accesorii multimedia, de asemenea, au fost disponibile pentru studenţii de ani de zile. Dar ei au fost stocate în bibliotecă sau în laborator, şi a fost nevoie de efort suplimentar pentru un student interesat în căutarea lor. Astăzi, prin curs bazat pe Internet pe care așa profesori ca Filreis au proiectat, studenții au acces instantaneu la o multitudine de resurse – oricând și oriunde. Aceștea sînt, la urma urmei, o generaţie de oameni pentru care primul lucru după deschiderea uşii a camerei de camin sau oprirea alarmei ceasornicului este autentificarea pe computerele lor personale. Şi, Filreis subliniază, "Studenţii au un regim diferit. Ei încep să fie creativi la la ora 21 seara".

Practicanţii de acest nou tip de pedagogie  transformă elevi din pasivi în cei activi şi modifică structura  puternică de cursuri în clase tradiţionale. Aceasta schimbare în putere - de la profesor spre studenți - este, de asemenea, un motiv pentru care mulţi profesori nu vreau să primească noul tip de predare revoluţionară. Cum spune Dave Maswick, decan asociat al serviciilor de informaţii la Bard College, "Când un savant foloseste tehnologia în sala de clasă şi lui nu e confortabil cu ea, el este brusc perceput ca fiind mai puţin decât un expert de către studenţi. El nu mai este savantul care știe totul".

Dar, aşa cum generaţia  academicienilor cu maşinile de scris se retrage, unii educatori insistă la aceste inovaţii bazate pe tehnologii, ce în pedagogie va rivaliza dezvelirea cartei tipărite în campusurile universitare din Europa, care a apărut aici de la mijlocul anilor 1400. Doug Davis,  profesor de psihologie a rețelei de Internet la Haverford College, spune: "Vom privi înapoi la acest moment așa ca început sfârşitului învățămîntului în arte liberale a secolului 19-lea".

Ceea ce a făcut Al Filreis – un subiect simplu și conformist a anilor 1960, din suburbiile lui New Jersey – este ceva revoluţionar?

Trei aspecte-cheie ale personalitatii sale conduc demersul său experimental de predare: o minte agilă și nonconformistă, o atractie spre tehnologii şi o fascinaţie față de poezie experimentală.

Interesul pentru gadget-uri a provenit de la tatăl lui Alan, Sam, care a fost un inginer. Sam Filreis a iubit  proiectele, şi spațiul în casa familiei din Springfield, New Jersey, este încă plin de amintiri. Alan, fiind copil adesea se ascundea în casă pentru a juca cu biţii  maşinilor şi utilajele ascunse acolo.

Profesorul lui Alan în clasa VII a dezvăluit cy fericire creativitatea lui Alan şi interesul lui în maşini. "Am învăţat cum să producem un" video "- care în acele zile era ceva neobişnuit," aminteşte Filreis. "Am scris, am editat, produs, regizat, şi a am filmat cu aparatul de fotografiat producţiile noastre proprii. A fost foarte excitați, şi a fost multă technică şi literatură în forma ei mai de devreme".

Poveste lui de dragoste cu poezia experimentală s-a început atunci când el a fost la al doilea an de studenție în colegiu, la Colgate University, o mică şcoală de arte liberale lângă Syracuse, NY. În primul rînd el a descoperit pe Walt Whitman, un rebel împotriva limbajului poetic înflorit şi regulile de formă tradiţionale.

"Am fost uimit de el", a spus Filreis. "El a exprimat liber sentimentele lui. Versurile lui lungi păreau antipoetice. El nu se gîndea dur. A fost o trezire pentru mine. Eu am fost un copil suburban, încă limitat de viața de aici. Și a fost cineva care au încălcat regulile de poezie. Whitman mi-a dat exemplu și idea că avem posibilitatea să rescriem regulile de exprimare".

În afară de Whitman, Filreis a intrat sub aripa lui Carl Peterson, un " mizantrop minunat și acerb", poet care a fost  favoritul profesorului Filreis din Colgate. "Carl a vorbit cu mine despre poezie în moduri în care profesorii mei oficiali nu puteau să vorbească", a spus Filreis. "Am mers adesea la apartamentul lui şi am stat în camera lui de multe ori beind vin și discutînd despre Whitman şi alţi poeţi". Cea mai importantă experienţă, pe care Filreis a nimit, a fost epifania lui "a spaţiului de învăţare care nu a fost în curriculum, nu a fost în campus, şi nu a fost în locul unde profesorii mei se aflau".

La începutul anilor 1980, în timp ce primea doctoratul de limba engleză la Universitatea din Virginia, Filreis început să predea. Cu timpul, universitatea a început să dispună de primele versiuni computerelor personale. "Ei au fost maşini mari albe, în formă de un coif imens", a spus Filreis. "Ei au rulat un program de procesor de text numit Baghetă magică (Magic Wand)".

Filreis a introdus unele lucrări pe computer, fiecare descriind o greșeală studențească comună. El a dat fiecărei lucrări un număr. Apoi, marcînd lucrările studenților de mână, el a pus un număr pe margine de lângă fiecare greşeală, şi a ataşat comentariul corespunzător generate de calculator.

"Acest lucru a schimbat relaţia mea cu studentii", a spus Filreis. "Am vrut să organizez cu studenții o conversaţie".  Într-adevăr, el a creat un prototip de predare tehnic pe care îl va evolua mai târziu. El  numește această metodă "pedagogie dialogică".

Când au apărut e-mail şi Internet, Filreis, care a ajuns la Penn în 1985, a integrat cu uşurinţă aceste noi tehnologii.

Fundamentul acestei filosofii de predare s-a reflectat în materialele cursului de limba engleza 88 (English 88).

Poeţii postmoderniști se concentrează pe procesul de creare a poeziei sale, mai mult decât pe ceea ce cuvintele din poeziile lor de fapt spun. Scopul a fost de a reînoi poezia şi limbajul.

Nu există nici o modalitate mai bună de a descrie stilul lui Filreis de predare. El foloseşte tehnologii moderne pentru a elibera timp în clase pentru discuţii, care pentru Filreis sînt mai importante decât materialele de curs în sine. Ideea este de a dezvolta capacitatea studenţilor săi de a gândi critic, dar nu de a memora fiecare fapt despre Gertrude Stein. Şi totuşi, a spus el, prin faptul implicării active în material, studenţii în rezultat țin aminte mai mult conţinut.

Iată stilul lui Filreis de predare în acţiune: Până la sfârşitul lunii aprilie, studenţii Englezei 88 studiază poeţii postmoderni.

Scurt timp după ce a trecut o zi după primele lecții, serverii Engleză 88 au inceput să bîzîie. Unilor studenţi le place mesajul postmodernist. Alţii cred că poezia ale cărei cuvintele nu au nici un sens convențional sunt ridicole. La un moment dat în timpul dezbaterii violente, Filreis a trimis e-mail-uri tuturor cu un mesaj scurt pentru a întreține de-a lungul discuţia. El citează o idee a unui student, care a aderat la experimentul postmodernist: "Eu nu sunt de acord cu ideea că poezia eficientă poate fi creată în mod constant prin impunerea unui set arbitrar de reguli pe unele subiecte şi respectarea lor riguroasă," a scris studentul Jacob Kraft.

Răspunsul scurt lui Filreis a fost: "Oare nu sunt acestea cuvinte un sonet?"

Plantele seminţelor debatelor online au prelungit să crească la fel câteva zile mai târziu în clasă la analiză elegiei efectuate în 1975 de către postmodernistul Jackson Mac Low, numit "Un vocabular pentru Peter Innisfree Moore".  Mac Low a luat numele prietenului său, a folosit un computer pentru a produce în fiecare cuvânt pe care ar putea fi construit din amestecarea literelor ale numelui, şi apoi a dat prietenilor să citească cele 960 cuvinte cu voce tare într-un spectacol pus pe scenă. Aceasta a generat reacție intensă în rândul studenţilor care chiar au justificat moartea elegiilor vechi.

"Cine care o să spună cuvinte poate cuprinde esenţa unei fiinţe umane?" a spus Laine McDonnell. "Cine poate să spună aceste cuvinte ale lui Mac Low nu a cuprins prietenul lui?"

"Din punct de vedere estetic, această poiezie lasă mult de dorit," spune Jake Kraft."Postmoderniștii sunt interesaţi numai în proces. Estetica ei aruncă la gunoi".

Acum, cînd Filreis a spars zidurile de clasă, el a vrut să spargă toate limitele ale predării universitare. "Vreau să încep  ”recrutarea" profesorilor "din partea comunităţii extinse lui Penn", a spus el, în mod clar gândinduse la influenţa lui Carl Peterson pe el însuși la Colgate. "Vreau să creez mai multe îndrumări electronice. Vreau să aprofundez experimentul. Mi-ar plăcea să fiu eliberat timp de semestru, aşa că aș putea învăţa oricine, oriunde, oricând".

Datorita tehnologiei moderne, el deja a eliberat pe sine. El a creat un program prin care facultăţile îndrumă studenții noi prin intrare pe Internet înainte de a ajunge chiar la campus. El a cerut unele facultăți de a participa online la grupuri de cărți a absolventilor Penn. Propriul său site a înregistrat peste 2,6 milioane de vizitări în ultimele şase luni şi include resurse extinse despre poezia modernă, anii 1950 şi Holocaust. Acest resurs a devenit un instrument util pentru profesorii de liceu la nivel national.

Filreis este unul dintre cei profesori rari, care tot apar și apar din întreaga ţară care schimbă pedagogia de clasa - şi nu doar prin transformarea lecțiilor obișnuite într-o prezentare PowerPoint. Multe colegii oferă subvenţii şi cursuri pentru profesori interesaţi în utilizarea noilor tehnologii, şi în fiecare colegiu există cel puţin un profesor ca exploatează tehnologiei de bază de Internet pentru a elibera timpul în clasa pentru discuţii discuții studențețti mai aprinse.

Unele dintre cele mai creativi utilizatori a tehnologie dependente predau obiectele umaniste. La Gettysburg College, Chris Fee, un profesor asistent de limba engleză, oferă studenţilor "tururi virtuale" pe unul dintre site-urile sale - fotografii pe 360 de grade de ruine antice din Scoţia pe care le-a cercetat. De asemenea, el cere de la studenții săi studierea istoriei vikingurilor și de a crea propriile site-uri web, fiecare concentrat pe un aspect diferit a viaţei vikingurilor.

"Dacă aş spune lor doar careve informaţii, ei ar trebui să țină aminte cît mai mult", a spus Fee.  "Dacă ei au de a face o muncă, ei vor tine aminte mai mult." Dar atunci când studenții ştiu că proiectul lor web va fi văzut de către publicul larg, ei au un stimul pentru a face munca această mai bine.  "Aceasta dă focul imaginaţiei lor."

La Haverford, profesor de psihologie Davis a creat un site pentru cursul său de studiere a personalității care leagă studenții într-o discuţie de clasă, dispune de clipuri audio de lecțiile sale, include un glosar online de terminologie freudiană, direcţionează pe elevi la site-ul muzeulului lui  Freud în Viena, şi dispune de listele site-urilor personale a altor profesori şi studenţi, pentru a ilustra că oricine poate să se încorporeze acum în "psihologia ego-ului", prin "studierea proiectelor diferitor oameni" pe Web".

Davis a declarat ca tehnologia permite studenţilor "a gândi despre materialele de curs între lecții, la orice ora de zi pe care ei doresc". În cazul lor se dă greu materialul, ei pot să se întoarcă înapoi la site-ul, să asculte din nou audio lecției, şi apoi să contactaze cu Davis prin e-mail cu o intrebare - la orice oră de zi sau de noapte. (Există şi un dezavantaj aici: studenții au tendinţa de a imprima orice, de la site, reducând echipamentul computerului campusului bibliotecii la o maşină de copiere scumpă).

La Penn, studenţii sunt de acord cu faptul că tehnica lui Filreis stimuleaza dezbateri în clasă. "Prin această scufundare în material, trebuie să vă gândiți la el într-un mod diferit", a spus Laine McDonnell, studentul care a fost pro pentru elegia anagramică lui Mac Low generată de calculator. "Cu participarea în clasă am simţit că de parcă stau pe o minge. Ai ceva de la joc atunci când te duci în clasă".

Doi tineri absolvenţii coleciului Penn au devenit prieteni apropiaţi după schimbul de idei pe un server lui Filreis. "Noi niciodată nu amvorbit unul cu altul, dacă ne-am aşezat în altele părți a clasei", a spus Andrew Zitcer.

"Ce este bun în listele de server asta că pentru Al este doar un alt e-mail", a declarat studentă Sara Rabold. "El devine mai mult un companion în conversaţie decât cineva la care eu mă duc la lecții. M-am simţit confortabil cînd am fost în dezacord cu el."

În prima săptămână din mai, de obicei studenţii Penn stau în cabinele de bibliotecă şi camere de cămin, învățînd pentru examenele finale. Săptămâna viitoare ei stau deja în campus, aşteptînd zilele desemnat pentru a finaliza examenele nervoase.

Dar așa nu este cu Engleză 88. Exemplu tipic al grupului a fost Kraft, scepticul a postmodernismului, care plecat acasă la Denver înainte de săptămână, şi a trecut examinele de Engleză 88 de acolo.

Filreis a trimis pe e-mail studenților săi examenul. Ei au trebuit să citească instrucţiunile, să studieze examenul fără a se uita la întrebări, şi apoi, pe baza propriei răspunderi, să cheltuie două ore pentru a finaliza examenul. Ei au trimis pe e-mail răspunsurile înapoi la Penn.

Ultima parte a examenului a fost o întrebare-eseu, care cerea de la studenți să se expună pe teme despre poezia modernă şi postmodernă. Adevărat cu mantra lui, iată cum Filreis a încheiat examen: "Răspundeți la această întrebare scurt cu propriile cuvinte:

"Cum putem face noi aceata poezie mai nouă? '"

 

---

James M. O'Neill este un scriitor de personal a revistei Inquirer. Adresa lui de e-mail este [email protected].